Juraskan juachinkin k'amata ji xú jaraspkani uitsindikua…
Caminé durante horas por el cerro y recorrí las yakatas para poder llegar hasta aquí, mi madre siempre me habló del fuego, fue mi primera enseñanza que tuve y el respeto que debíamos tener, todas las noches la veía guardar el fuego y en la mañana volver a encender para preparar la comida. Crecí y conocí las historias que me contaban como es el caso de miringo que mucha gente asegura tener contacto con ella pero hay alguien más que está entre los árboles y me sé su historia y aquí hablé pasando las yakatas donde me acosté y ahora tuve que volver…
Xuri jaraska ambe úni japi janoni, k’uiripu ambe sési jantskantani jaki xú ambe úni japi xéntani joperu xuri jaraskateru. Jucheti iretaru jarasti ch’piri, janonkuasti xú ka arhisti k’aranda t’aresïchan ka janikuani uandapani, iamindu ambeksï k’amataxati, juchari úandakua paruxati ka p’indekuechani mirikuriani.
Eranchini auandaru ka kánikua apárikuarhini jimpoca ataxati anatapuchani ka iamindu tsipiticha niraxati sïpakuarhini, achamasïcha noteru jakakusinti juchari jakakukuechan, ka inteni engaksi urápinarhicha jakakukuani juaka iamu tsipasti, achamasicha mintsitani mirixi usti.
Uenperikua
Tenía razón habían olvidado la humanidad los hombres, ya no sentían el amor por nuestra madre tierra donde vivimos. Danzas y ceremonias que agradecemos a los elementos de nuestra fe, la naturaleza que nos da la existencia, la naturaleza de dónde salimos, las más ancianas en sus brazos con su rebozo bailaban con nuestros ídolos para pedir la lluvia, ese gran respeto por el agua y la tierra, cuando había empezado la revolución los cerros dieron de comer a nuestros abuelos, siento ese sufrimiento por mis abuelos y la humildad que llamaban pobreza pues la pobreza nos mantuvo unidos para sobrevivir, la política y la religión siempre nos ha mantenido ignorantes y separado a los hermanos… si, recuerdo la noche que entré a la cueva a un costado de ese cerro y conocí los murciélagos volaron a mi alrededor y prendí fuego para soportar el frío cuando se acabó el fuego y las brasas se apagaron pinte mi cuerpo de negro con el tizne para volver a mi pueblo, y en mi corazón guarde el conocimiento que mis abuelos entregaron en sus pláticas, las historias que nos contaban de lo que escondían más allá de los árboles y barrancas; entre ellas estaba una planta, la abrace y me dicen que sus hojas tiene veneno debía volver a dónde está para entregar la ofrenda.
Jucha p'urheecha
Jikin xu jatsichixaka kamata, nana echerini intskusti ka jucha úskani ka uant’doskuarichini; ayankuakakin jucheti uandaniata enga jucheti mitsitaru jaka.
Jucha p’urheecha ch’ururp’iresinga xukuparakua jimpo ka uandakua jimpo, ambeteru jaki jaropekua, ambeteru jaki kurankusperakua, jucha k’amataxaka juatechani ka chumaxati k’amatperani juchaecha…
Un anciano miró el fuego y en sus palabras llenas de nostalgia habló de la humildad, cuando la gente se vestía con talegas donde venía la harina o comida para pollos y de niños eran felices sin conocer la ambición que ahora se adueñó de los hombres y la corrupción que hizo perder la humanidad. Ahora inventamos reglas de nuestra propia lengua y vestimenta, sin entender el regalo de dos culturas, un legado que fue floreciendo y durante siglos fortaleció una evolución cultural, dentro de este pleito
seguirá el racismo por el color de piel o la barba, si nuestra cultura es belleza pura y extranjeros aprecian quienes somos.
Jauarantakia ka niantakia jucheni, ambekin meni mirikuria; t’úri xú pakaraka ka tsikiakari sánderu, jiniani urepatin miringu eronkaxati t’uguini jinguni pakarati, engasi tsinariskaksi achamasicha p’ukuricha tsikintati, axunicha ka uakuicha ch’anati juchari juatecharu. Jucha ambe mitipin ikichakuani inteni turisïcha juaspti, jucha arhisingani ikichakua ochka xanarintaxati katamba uechani ka jak’akukua urápinaricheri juchari jakakukuechani interi kanarikua jatsikuantasti jimpoka uéksindi mirikutani nani uératinchi jurasïn.
Jatsiskachi tanguarintani iamindu p’urheecha ka jurenperantanchi, uaripikuanchi jurak’uni ka jurinperantanchi juchari uinapikuani, uaripikua ka no sési jásï ambe juchantsïni jarankustati, iaminduecha iretecha uetarisïnti jurenkuarin ka juchacuchis úaka jurenpirantani. Engachi uandaka p’urhe ka engachi noteru úk’a uandáni, jopechi mitsitaru ka juchari erátsikuaru pasïnga mitikua juchari tati k’eratichere, ka úni jurenpirantani uandáni, xukuparani, anatapuchani ikarantani ka juchari ch’pirini urutantani noteruchi jurak’uperani.
Mis palabras se quedaron en este cerro
Me levanté para regresar a mi casa, el fuego nos espera a todos en nuestros hogares, nuestras abuelas y madres no han dejado que se apague con su sabía educación que debemos respetar, aún que a nuestra fe ancestral le pongan una máscara de un ser maligno de su cultura nosotros desconocemos a ese ser con cuernos y sacando la lengua.
Las estrellas empezarán a brillar la noche llegará pronto y yo con la noche soñaré. La naturaleza es una obra de arte y rendimos culto a ella porque somos parte de la naturaleza; el cielo, la tierra y lo que hay debajo de la tierra.
Tata juriata kanikua sesi xeska enga yásï xani sési tsandika ka ukani anchikuarini ka k’uiripuni exeni ka uandontskurhini, tata jurhiata engari anatapuchani ka uitsakua intsïaka uinapika ka k’eratiksi sanderu juchantsïni inskuni tariata ka jucha jirentani.
Tariata kánikua sési xeska engatsïni iskuk’a jirentakua ka juankuachitsï janikuani sesitsï p’ikuastani enga jucha juatarhu ísï jamani jarak’a.
Nana Echeri kanikua sési xesïnka engatsïni ísïkuni jaka akua ambe ka kánikua sési ambetsï tsikirachini, tsïtsïkichan ambe ka anatapuchani ambe engaksï akukua ambe jukaka, nana Echeri úsïnkani k’uini apondini ka nana kukutani eranchini.
Ísï kanikua sési xeskani engani sési pikuastantaka engakin itsïmaka ka uinapintani. Ambeteru ioni jimpo janiakari ka tsikirakari asïpiti ambe ka mamaru jásï akukua ambe.
Tata ch’piri jucheti eranarikueskari, sési p’ikuarherasinga engani xú jarak’a, k’umanchikuecharu jideskari tsipikua engatsïni kuntantaka iamindu ka ambetsï úa jaras’piratani, juchari mintsitaru ka erátsikuaru ch’eti tsipikua jarasti enga uruni jaka
Ka menku ísï úruni jauati.